publicatii




istorii

 

baner

 

Get Adobe Flash player

STUDIU DE IDENTIFICARE ȘI COMPARARE A SUCCESELOR ȘI PROVOCĂRILOR PRIVIND GRUPURILE DE ACȚIUNE COLECTIVĂ ÎN ȚĂRILE PARTENERE PDF Print E-mail

1.Introducere

Documentul de cunoaștere și comparare a succeselor și provocărilor privind grupurile de acțiune colectivă reprezintă un produs obținut pe baza studiilor efectuate în cadrul țărilor participante în proiectul finanțat de IFAD “Promovarea lanțurilor valorice horticole incluzive în Armenia, Georgia, Kazahstan și Moldova”.

Scopul principal al studiilor efectuate în aceste țări a fost de a prezenta informații și de a efectua o analiză a proceselor de asociere și cooperare a producătorilor agricoli din sectorul horticol. În același timp, au fost scoase în evidență deficiențele și obstacolele potențiale pentru funcționarea durabilă și dezvoltarea cooperativelor, dar, de asemenea, au fost prezentate realizările și istoriile de succes în scopul identificării metodelor de organizare mai eficientă și mai reușită a activităților viitoare ale cooperativelor.

Studiul privind dezvoltarea asocierii și parteneriatelor producătorilor agricoli a avut ca scop prezentarea informațiilor valoroase privind cooperarea producătorilor în toate cele patru țări partenere, dar și a materialului analitic în vederea susținerii elaborării politicilor și recomandărilor. Cercetarea s-a bazat pe o abordare teoretică modernă și aplicativă din perspectiva metodologiei, cu accent asupra metodelor de cercetare în teren, cum ar fi  interviul față în față, chestionarele și focus-grupurile. Varietatea largă a respondenților a determinat și caracterul cuprinzător al chestionării, ceea ce a permis de a identifica oportunitățile, provocările majore și constrângerile privind cooperarea producătorilor. Utilizarea acestei metodologii interactive a rezultat în cunoștințe valoroase pentru elaborarea activităților în teren.

Metodologia de cercetare a constat din următoarele metode:

•Sondajul producătorilor agricoli din cadrul cooperativelor și din afara acestora;

•Discuțiile în Focus-Grupuri cu alți fermieri din cooperative și din afara acestora;

•Studii de caz a cooperativelor;

•Interviuri individuale cu actorii cheie.

 

În timpul studiului au fost aplicate metode cantitative și calitative de colectare a datelor primare, precum și metode de cercetare de birou și studii de caz detaliate.

În Armenia, cercetarea a fost implementată în 20 de sate din 8 regiuni diferite ale țării. Selectarea comunităților rurale a fost efectuată luând în considerație popularitatea activităților horticole și accesul la o cooperativă funcțională din regiune. În total, la cercetare au participat 300 de persoane. 100 de interviuri au fost organizate cu membrii cooperativelor, iar altele 200 cu persoane care nu erau membri ai cooperativelor, dintre care 100 au fost intervievați din comunitățile în care există cooperative, iar alții 100 – din comunitățile în care nu există cooperative. De asemenea, în cadrul studiului au fost organizate 10 focus-grupuri în 10 sate din 6 regiuni diferite. În același timp, cooperativa horticolă de consum “Berdavan” a fost selectată pentru studiul de caz în scopul de a crea o imagine completă a activităților și operațiunilor cooperativei.

În Georgia, la cercetare au participat în total 313 respondenți, dintre care 282 respondenți (88 cooperative) au fost chestionați, iar 38 respondenți (20 cooperative) au participat la discuții în cadrul focus-grupurilor, 12 respondenți (4 cooperative) au participat la studii de caz. În plus, au fost efectuate 7 interviuri individuale.

În Kazahstan, discuțiile în cadrul focus-grupurilor au fost organizate în 2 raioane. În primul raion, Sairam, au avut loc 4 discuții în cadrul focus-grupurilor cu participarea a 41 de persoane, iar în raionul Tulkubas au fost organizate 6 discuții în focus-grup, cu participarea a 70 persoane.

În Republica Moldova, în cadrul sondajului au fost intervievați 50 membri, 45 non-membri și 43 foști membri ai cooperativelor, utilizând un chestionar semi-structurat. Pentru colectarea informațiilor calitative au fost organizate 10 focus-grupuri cu membri, non-membri și foști membri de cooperative din diferite regiuni ale țării. Informația generală despre evoluția sectorului asociativ, problemele majore, riscurile și soluțiile posibile a fost colectată în cadrul interviurilor în profunzime cu 19 persoane cheie care activează în domeniul creării, susținerii și dezvoltării cooperativelor agricole.

În ciuda dificultăților și problemelor existente identificate în cadrul sondajului, discuțiilor în focus-grupuri, interviurilor și studiilor de caz, cooperativele și asociațiile au perspectivă optimistă privind dezvoltarea  procesului asociativ în viitor.

Luând în considerație obiectivele proiectului, studiul de cercetare s-a axat pe sectorul horticol, precum și pe aspecte transversale, cum ar fi sărăcia, abilitarea femeilor și aspecte de gen, schimbarea climei și protecția mediului.

Înțelegerea aportului acțiunii colective la soluționarea ineficiențelor, a problemelor de coordonare sau a barierelor de acces la piață a avut o importanță specială, iar această cercetare a contribuit la elaborarea concluziilor cheie referitor la utilizarea eficientă a acțiunii colective în scopul promovării lanțurilor valorice incluzive și profitabile.

Rezultatele scontate ale cercetării au reprezentat o cartografiere a grupurilor de acțiune colectivă și a abordărilor susținute de IFAD, alți donatori și guverne și, în același timp, au reflectat o analiză a condițiilor socio-economice și a condițiilor de mediu, ceea ce oferă posibilitate producătorilor agricoli să se implice în grupuri de acțiune colectivă, parteneriate potențiale pentru inovare și transferul de cunoștințe din domeniul agricol, istorii de succes privind grupurile de acțiune colectivă și abordările susținute de IFAD și alte instituții care oferă asistență.

2.Agenda de politici

Identificarea măsurilor de politici care afectează cooperativele și dezvoltarea lor poate oferi mai multe detalii referitor la măsurile de politici care ar putea contribui la crearea unui mediu de politici propice pentru dezvoltarea cooperativelor și organizațiilor de producători.

Politicile guvernamentale pot împiedica sau spori dezvoltarea cooperativelor independente. Pentru a încuraja dezvoltarea cooperativelor, politicile publice au mai multe pârghii cu efecte semnificative. Măsurile pot fi divizate în măsuri de susținere directă, asigurată prin servicii de extindere și consultanță, alocarea subvențiilor și granturilor și măsuri indirecte, cum ar fi crearea unui cadru legislativ și normativ adecvat.

Promovarea cooperativelor este prevăzută în toate cele patru țări ca instrument de politici pentru a soluționa problemele dezeconomiilor de scară, pentru a asigura competitivitatea și accesul la piețe, reducerea sărăciei, etc.

 

Moldova

În ultimii zece ani a fost aprobat și implementat un set de documente de planificare strategică în sectorul agricol, ceea ce a avut un impact semnificativ asupra procesului de asociere a fermierilor.

Primele încercări de elaborare a unui program exhaustiv pentru dezvoltarea rurală în Moldova au avut loc în perioada anilor 2000-2005. Cu toate acestea, similar altor politici strategice din acea perioadă, implementarea programului a fost împiedicată de lipsa coordonării resurselor financiare accesibile. Cu toate că au fost cuprinse mai multe aspecte ale dezvoltării rurale, nu au fost stabilite prioritățile clare ale acestora, iar acest lucru a creat confuzie și un șir de distorsionări în decursul implementării.

Regulamentul privind consolidarea terenurilor agricole, aprobat prin Hotărârea Guvernului Republicii Moldova Nr. 1075 din 01.10.2007, a stabilit câteva metode de bază, care trebuie aplicate pentru consolidarea terenurilor și asocierea proprietarilor de terenuri. Metoda de asociere a fost definită ca stabilirea unei înțelegeri între proprietarii de terenuri pentru cultivarea comună a terenurilor sau pentru contractarea serviciilor părților terțe în acest sens, stabilind, astfel, condiții pentru crearea cooperativelor agricole de producție. Ulterior, luând în considerație situația reală, s-a demonstrat că cooperativele agricole de producție, din lipsa democrației organizaționale suficiente, au activat mai degrabă ca o formă de arendă a terenurilor agricole și nu ca o structură de integrare a producătorilor agricoli.

Strategia națională de dezvoltare durabilă a complexului agroindustrial (2008-2015), aprobată prin Hotărârea Guvernului Republicii Moldova Nr. 282 din 11 martie 2008, a păstrat accentul asupra consolidării terenurilor și a stabilit ca o prioritate necesitatea integrării, prin intermediul lanțurilor valorice, a producătorilor agricoli și crearea cooperativelor de marketing.

În 2013, Guvernul a stabilit primele măsuri de asistență financiară destinate grupurilor de producători. Primul regulament privind subvenționarea a prevăzut că producătorii agricoli pot beneficia de subvenții majorate pentru înființarea plantațiilor de vie, dacă acestea: a) sunt compacte, b) sunt înființate de către un grup de producători (cu cel puțin 5 membri), c) sunt destinate pentru a produce cantități semnificative de struguri atât pentru procesare cât și pentru export, d) au o suprafață de cel puțin 25,0 ha pe teren plan și 12,0 ha pe pante. În acest caz, producătorii agricoli pot beneficia de 10 mii lei adiționali (aproximativ 800 USD) la hectar.

În același an, Guvernul, prin intermediul politicilor sale de subvenționare, a stabilit primele măsuri de susținere financiară destinate grupurilor de producători. Regulamentele privind subvenționarea pentru anii 2013 și 2014, aprobate prin Hotărârea Guvernului Republicii Moldova Nr. 152 din 26.02.2013 și, respectiv, prin Hotărârea Guvernului Republicii Moldova Nr. 135 din 24.02.2014, au prevăzut un ajutor sporit pentru grupurile de producători înregistrate ca cooperative de întreprinzător pentru înființarea plantațiilor de viță de vie, producerea producției agricole pe teren protejat și investiții în infrastructura post-recoltare.

Începând cu anul 2015, politicile de subvenționare au fost revizuite în scopul implementării prevederilor Legii Nr. 312 din 20.12.2013 privind grupurile de producători agricoli și asociațiile acestora. Astfel, a fost stabilită o măsură separată de asistență pentru stimularea înființării și activității grupurilor de producători. Corespunzător, grupurile de producători, înregistrate conform Legii Nr. 312 din 20.12.2013, ar putea beneficia de asistență sporită pentru investițiile efectuate (cu 40-50% mai mult față de producătorii obișnuiți) și o valoare majorată a susținerii financiare (cu 10% mai mult).

Plus la aceasta, regulamentul privind subvenționarea pentru 2016, aprobat prin Hotărârea Guvernului Republicii Moldova Nr. 910 din 25.07.2016, a stabilit aplicarea măsurilor de subvenționare reflectate în articolul 19 al Legii Nr. 312 privind grupurile de producători agricoli și asociațiile acestora (Măsura 1.8). Grupurile de producători pot beneficia de asistență financiară în decursul primilor 5 ani de activitate, începând cu 5% din totalul producției vândute prin intermediul grupului de producție de către membrii acestuia în decursul primului an de activitate, cu o descreștere treptată până la 4%, 3%, 2%, și 1% în fiecare an următor de activitate al grupului.

Kazahstan

În Republica Kazahstan au fost stabilite următoarele etape de politici publice consolidate și susținere a dezvoltării cooperativelor agricole:

•Prima etapă - 2005-2012  - Susținerea cooperativelor rurale de consum din partea statului;

•A doua etapă - 2012-2016 – Elaborarea consolidată a politicii de stat privind cooperarea și mecanismele de sprijinire a cooperativelor agricole.

Prima etapă este caracterizată de următoarele măsuri:

A fost elaborat Planul de Acțiuni privind cooperativele de achiziții și marketing (Ordinul Ministrului Agriculturii nr. 690 din 08.12.2005);

A fost prevăzută crearea asociațiilor producătorilor agricoli (în cadrul Programului privind măsurile prioritare pentru anii 2006-2008 privind implementarea Conceptului de Dezvoltare Durabilă al AIC al Republicii Kazahstan pentru anii 2006-2010);

A fost acordată creditarea preferențială pentru cooperativele rurale de consum la o rată a dobânzii de 5% pe an pentru o durată de 5-7 ani (Hotărârea Guvernului nr. 645 din 7 iulie 2006 privind unele întrebări ce țin de susținerea AIC, cu implicarea organizațiilor specializate), etc.

 

A doua etapă a politicii de stat privind regulamentele și susținerea dezvoltării cooperativelor agricole este caracterizată prin următoarele măsuri:

Inițiativa Președintelui țării Nursultan Nazarbaev de a "încuraja întreprinderile mici și mijlocii să se unească și să coopereze, de a formula un sistem de asistență, de a elimina toate obstacolele în calea dezvoltării întreprinderilor agricole, procesului de înființare a cooperativelor agricole, utilizarea eficientă a terenurilor" (Mesajele Președintelui Kazahstanului din 2012 și 2014);

Hotărârea privind elaborarea unui proiect de Lege privind cooperativele agricole, cu scopul de a facilita crearea și dezvoltarea cooperativelor agricole (procesul verbal al ședinței extinse a Guvernului Republicii Kazahstan cu participarea Președintelui Kazahstanului din 14.02.2014);

Proiectul de Lege privind cooperativele agricole, elaborat de către LLP "Institutul de Cercetare pentru Economia Agriculturii și Dezvoltare Rurală din Kazahstan" a fost aprobat pe 29 octombrie 2015 de către Majilisul Parlamentului și a intrat în vigoare din 1 ianuarie 2016. Conform Legii Republicii Kazahstan privind amendamentele și modificările unor acte legislative din Kazahstan privind cooperativele agricole, adoptate pe 29.10.2015, au fost aplicate modificări și completări la Codul Civil al Republicii Kazahstan privind statutul legal al cooperativelor agricole, care iau forma juridică a unei cooperative de producție, precum și la Codul Fiscal al Republicii Kazahstan privind regimul fiscal special pentru cooperativele agricole, etc.

Dezvoltarea prioritară a cooperării producătorilor agricoli este, de asemenea, confirmată de programele guvernamentale adoptate în ultimii ani. "Foaia de Parcurs pentru Întreprinderi 2020", "Agribusiness 2020", "Strategia Kazahstanului - 2050", etc., care scot în evidență  "impactul semnificativ a întreprinderilor mici și mijlocii pentru economia națională, soluționarea problemelor sociale, creșterea numărului lucrătorilor salariați, fortificarea susținerii statului pentru sectoarele întreprinderilor mici și mijlocii cu scopul de a preveni dezechilibrul dintre întreprinderile mici, mijlocii și mari. "

Analiza politicilor publice și a mecanismului existent de susținere a statului pentru cooperativele agricole în diferite etape de creare și dezvoltare a acestora în Republica Kazahstan ne permite să concluzionăm că, actualmente, statul întreprinde măsuri active privind reglementarea și susținerea cooperativelor agricole, cu toate acestea, încă nu există rezultate concrete ale dezvoltării și distribuirii acestora. Cauza este alocarea insuficientă de fonduri pentru dezvoltarea lor, absența unui organ responsabil pentru procesul de cooperare a întreprinderilor mici, lipsa unei abordări integrate pentru implementarea proceselor inițiate pentru crearea cooperativelor agricole, implementarea proiectelor pilot, dezvoltarea mecanismului de creditare și susținere financiară.

Armenia

Conform Decretului Guvernului Armeniei Nr. 1476-N din 5 noiembrie 2010, Ministerul Agriculturii a definit direcțiile de bază a politicii statului pentru strategia anilor 2010-2020 orientată către dezvoltarea agriculturii și localităților rurale. Aceasta are ca scop depășirea consecințelor crizei financiar-economice și crearea mecanismelor anti-criză prin modernizarea ramurilor economiei și creșterea nivelului de competitivitate. Punând în valoare importanța agriculturii pentru economie și securitatea agroalimentară a țării, Guvernul Republicii Armenia accentuează importanța susținerii statului. Una dintre direcțiile țintă a acestei strategii este dezvoltarea cooperativelor agricole.

Cadrul de politici pentru dezvoltarea cooperativelor este creat printr-un șir de documente de politici care reglementează diferite aspecte ale asocierii fermierilor:

Decretul Președintelui NK-91-N din 18 mai 2011 “privind aprobarea conceptului pentru asigurarea securității alimentare a Republicii Armenia” ;

Decretul Guvernului Nr. 1522-N din 13 octombrie 2011 “privind aprobarea planului de acțiuni pentru implementarea conceptului pentru asigurarea securității alimentare a Republicii Armenia”;

Decretul Guvernului Nr. 1270-N din 6 noiembrie 2009 “privind aprobarea modelului pentru contractul semnat pentru activitățile comune de către cetățenii ocupați în producția agricolă”;

Decretul Guvernului Nr. 1476-N din 4 noiembrie 2010 “privind aprobarea strategiei de dezvoltare durabilă pentru localitățile rurale și a agriculturii Republicii Armenia pentru perioada 2010-2020 și aprobarea listei acțiunilor care asigură implementarea strategiei de dezvoltare durabilă pentru localitățile rurale și a agriculturii Republicii Armenia pentru perioada 2010-2020”;

Decretul de Protocol al Guvernului Nr. 43 din 3 noiembrie 2011 “privind aprobarea conceptului pentru consolidarea fermelor în Republica Armenia și aprobarea planului de acțiuni pentru asigurarea implementării conceptului”;

Decretul Guvernului Nr. 10-N din 9 ianuarie 2014 “privind aprobarea planului activităților și întrebărilor prioritare a Guvernului Republicii Armenia pentru anul 2014”.

 

Georgia

Guvernul Georgiei a stabilit ca prioritate promovarea cooperării fermierilor ca unul din principalele instrumente pentru dezvoltarea sectorului agricol al țării și consolidarea fermierilor individuali.

Asistența pentru dezvoltarea întreprinderilor mici și mijlocii în zonele rurale, cum ar fi, de exemplu, cooperativele fermierilor mici, reprezintă unul dintre rezultatele principale prevăzute de către Strategia pentru Dezvoltarea Agricolă a Georgiei pentru anii 2015-2020 și Planul de Acțiuni pentru implementarea acesteia. Strategia stabilește că cooperativele agricole pot crește competitivitatea fermierilor georgieni, prin creșterea veniturilor lor prin economiile la scară și integrarea fermierilor în lanțurile de aprovizionare.

Guvernul și comunitatea donatorilor cu eforturile coordonate comune au susținut dezvoltarea întreprinderilor cooperative din zonele rurale prin furnizarea asistenței tehnice conducerii și membrilor cooperativei, și alocarea echipamentului și tehnicii mici.

Adoptarea legii privind cooperativele agricole de către Parlamentul Georgiei în iulie 2013 a avut un impact puternic asupra numărului cooperativelor agricole înregistrate.

Modificările legislative au fost însoțite de adoptarea și implementarea de către Guvernul Georgiei a altor programe de susținere a cooperativelor, cum ar fi, de exemplu: Programul de stat pentru susținerea cooperativelor agricole angajate în creșterea albinelor (adoptat cu Decretul guvernamental Nr. 461 din 7 septembrie 2015), Programul de stat pentru susținerea cooperativelor agricole angajate în producția de lapte (adoptat cu Decretul guvernamental Nr. 150 din 29 martie 2016), dar și alte programe specifice.

Generalizând experiența tuturor țărilor implicate în proiect, am putea trage concluzia că asistența organizațiilor donatoare are un rol important în asigurarea accesului la experiența, susținerea/promovarea și finanțarea cooperativelor. Din perspectiva organizațiilor donatoare și a rolului Guvernului în acest context, toate cele patru țări prezintă abordări/soluții diferite:

•Armenia – rolul cheie îl au organizațiile donatoare, anume lor aparținându-le acțiunile majore și inițiativele. Adoptarea în 2015 a legii “privind cooperativele agricole”, elaborate în cadrul proiectului finanțat de Uniunea Europeană în cadrul programului ENPARD a stabilit cadrul pentru adoptarea unei abordări mai active și mai autonome a statului în promovarea cooperării producătorilor agricoli.

•Georgia – în această țară este asigurată o bună integrare a activității donatorilor cu Guvernul. A fost stabilit un mecanism de coordonare și stabilire a priorităților în cadrul unui grup de lucru creat din reprezentanți ai Ministerului Agriculturii și ai donatorilor. Cu toate acestea, trebuie de menționat că acțiunile și abordarea Guvernului sunt prea integrate cu asistența externă, iar termenii de implementare sunt corelați cu termenii de implementare a programelor aprobate cu organizațiile donatoare.

•În cazul Moldovei, pe de o parte, există acțiuni pentru a asigura sinergia cu activitatea organizațiilor donatoare, iar politicile statului au elemente de autonomie în formularea politicilor și plăților efectuate. Mai mult ca atât, implementarea politicilor din domeniul dezvoltării cooperativelor nu este condiționată în mod direct de susținerea donatorilor.

•În cazul Kazahstanului, accesul la expertiză/experiență asigurat de către organizațiile donatoare joacă un rol important pentru formularea și elaborarea de politici în domeniul cooperării. Implementarea și finanțarea este asigurată în baza politicilor și programelor finanțate de stat. Coordonarea slabă a acțiunilor planificate cu alocările financiare pentru ele rămâne a fi provocarea principală pentru implementarea măsurilor planificate.

Doar în cazul Georgiei a fost creată o agenție specializată pentru implementarea politicilor Guvernului în domeniul cooperării fermierilor.

În cazul Moldovei și Armeniei este folosită infrastructura instituțională existentă, fiind complementată de către echipe de coordonare/unități de implementare a proiectelor speciale, create pentru programele implementate cu susținerea organizațiilor donatoare.

O situație mai complexă este în cazul Kazahstanului. Un șir de organizații sunt implicate în promovarea și implementarea acțiunilor și măsurilor planificate. Absența unui organ de coordonare, responsabil pentru procesul de cooperare reprezintă una din limitările sistemului.

În toate cele patru țări, întârzierea în asumarea și elaborarea politicilor în domeniul cooperării producătorilor agricoli a fost întârziată și afectată de câțiva factori, cum ar fi, de exemplu, asocierea cu imaginea fermelor colective sovietice, capacități slabe de management pentru planificarea de durată medie și lungă a dezvoltării cooperării și orientarea insuficientă a politicilor elaborate orientate către rezultate și indicatori care pot fi atinși.

3.Cadrul legislativ

Dezvoltarea unui cadru legal și regulator adecvat este vitală pentru stimularea creării cooperativelor producătorilor agricoli. Fără de un cadrul legislativ relevant, impacturile posibile și parametrii calitativi ale măsurilor adoptate de către guverne și organizațiile donatoare sunt limitate. În același timp, producătorii agricoli sunt limitați în dezvoltarea activității lor comune și nu dispun de modele adecvate pentru formalizarea cooperării stabilite și de rolul protectiv a unei sfere de activitate reglementate de către stat.

Cadrul legislativ privind asocierea și cooperarea producătorilor agricoli din Armenia, Georgia, Kazahstan și Moldova are atât similitudini, cât și deosebiri, luând în considerație condițiile specifice economice, politice și de mediu, reprezentând, astfel, o bază pentru dezvoltarea proceselor asociative. Trebuie să se ia în considerație și faptul că după colapsul Uniunii Sovietice, toate cele patru țări au avut prerogative de a elabora și stabili cadrul legislativ și regulator al activității sectorului agricol, unde cooperarea și asocierea au fost menționate ca articole, sau chiar ca paragrafe printre cele mai importante stipulări. Legislația tuturor celor patru țări reflectă modelul istoric, specific pentru regiunea țărilor CSI, în baza trecutului sovietic comun, unde activau două tipuri de cooperative controlate de către stat – cele orientate către consumator și orientate către lucrător.

Ar putea fi determinate câteva etape cheie în dezvoltarea cadrului legislativ în aceste țări: perioada de adoptare a cadrului legislativ, corelarea cu politicile din domeniul agriculturii și susținerea cooperării fermierilor, caracteristica cadrului legislativ și adaptarea cadrului legislativ de mediu în scopul ajustării acestuia la necesitățile specifice ale cooperativelor agricole.

Dintre toate cele 4 țări participante la studiu, Kazahstan primul a adoptat în 1995 legea "privind cooperativele de producție" care reglementează activitățile asociațiilor voluntare de cetățeni pentru activități comune de afaceri și reprezintă o organizație comercială. În majoritatea țărilor, legile care se referă în mod direct la asocierea și cooperarea producătorilor agricoli au apărut după 2010. Majoritatea dintre ele au structuri similare, cu obiective similare.

Armenia și Georgia împărtășesc câteva similarități la capitolul aprobării tardive a legii. Astfel, în Armenia, în ciuda faptului că dezvoltarea agriculturii reprezintă una din prioritățile cheie a Guvernului, nu există nici o lege unificată care ar reglementa activitatea sectorului agricol. Actualmente, activitatea sectorului este reglementată de numeroase legi și acte legislative, dar, de asemenea, și de acorduri internaționale. Principalele legi care reglementează activitatea sectorului agricol sunt următoarele: Legea “privind privatizarea activelor statului”, Legea “privind securitatea alimentară”, Legea “privind înregistrarea, standardizarea întreprinderilor agricole”, Legea “privind susținerea din partea statului a întreprinderilor mici și mijlocii”, Legea “privind agricultura organică” și Legea “privind cooperativele agricole” care a fost adoptată la 21 decembrie 2015. Ultima este, probabil unica lege completă și exhaustivă care reglementează activitatea cooperativelor. De când a intrat în vigoare în ianuarie 2016, aceasta nu a reușit să creeze repercusiuni majore în sectorul cooperativelor agricole, cu toate acestea, de atunci au fost deja înregistrate 45 cooperative agricole. În ciuda faptului că dezvoltarea cooperativelor reprezintă unul din obiectivele prioritare ale Guvernului Armeniei, politica fiscală curentă, legile și actele sub-legislative nu susțin formarea, activitatea și dezvoltarea cooperativelor fermierilor și a organizațiilor de producție într-un anumit mod. În legislația curentă a Armeniei, nu există nici o normă care le-ar garanta privilegii fiscale sau de alt gen. Mai mult ca atât, cooperativele de consum, având statut de organizații necomerciale nu au dreptul de a furniza bunuri sau servicii non-membrilor, fapt, care, deseori, diminuează cost-eficiența activității lor, corespunzător și vitalitatea acestora. Deși au avut loc îmbunătățiri substanțiale la capitolul regulamente legislative, în special, adoptarea legii “ privind cooperativele agricole” care reflectă, în mare parte, cele mai bune practici internaționale, legea are anumite limitări/carențe care periclitează activitatea și dezvoltarea durabilă a cooperativelor. Anume, legea nu specifică statutul juridic al cooperativelor, și anume, sunt acestea unități comerciale sau necomerciale. Iată de ce, cadrul fiscal, în cadrul căruia se presupune că vor opera cooperativele nu este definit. De asemenea, nu există distincție dintre politicile de impozitare pentru tranzacțiile interne (non-profit) și cele externe.

În iulie 2013, Parlamentul Georgiei a adoptat legea privind cooperativele agricole. De la adoptarea legii, mai mult de 1500 grupuri de fermieri s-au înregistrat ca cooperative agricole. Astfel, toate cooperativele create în baza acestei legi sunt, în general, de 2,5 ani. Iată de ce, trebuie de înțeles și faptul că în decursul acestei perioade scurte de timp, deosebirile nu sunt semnificative dintre cooperative. Cu alte cuvinte, pot fi depistate doar cazuri de eșec relativ care apar în situațiile când membrii cooperativei nu mai vor să lucreze în cadrul cooperativelor, dar din punct de vedere formal, cooperativele sunt operaționale. Cu toate acestea, legea este percepută ca fiind împovărătoare, nenecesară, complicată, prea detaliată, vagă și, astfel, are nevoie de simplificare și îmbunătățire. Atât de mult, încât autorii legii au folosit unele prevederi ale legislației sovietice privind cooperativele. Și încă un moment, legea actuală nu este permanentă. Aceasta va fi în vigoare până la 1 ianuarie 2018. În acest caz, este necesară o îmbunătățire și simplificare esențială a legislației și procedurilor. Legea privind cooperativele din Georgia trebuie extinsă până în 2021.

Tabelul 1. Cadrul legislativ de bază pentru dezvoltarea cooperativelor în țările analizate

Armenia Georgia Kazahstan

Moldova

•Legea HO-91 “privind cooperativele de consum” (1993, modificată în 2002);

•Legea privind cooperativele agricole, 21 decembrie 2015;

•Legea “privind asociațiile utilizatorilor de apă și uniunile asociațiilor utilizatorilor de apă” (HO-374-N);

•Legea “privind cluburile de creditare agricole” (HO-332);

•Legea “privind înregistrarea de stat a persoanelor juridice, înregistrarea de stat a unităților separate a persoanelor juridice, instituțiilor, și întreprinderilor individuale” (HO-169) 23.

•“Legea privind cooperativele agricole”, iulie 2013

•Ordinul nr. 2-206 privind adoptarea statutului Agenției de Dezvoltare a Cooperativelor LEPL, emis de către Ministrul Agriculturii Georgiei pe 20 septembrie 2013;

•Legea revizuită privind cooperativele agricole din 25 decembrie 2015;

•Permisiunea Guvernului nr. 51 privind împuternicirea Agenției de Dezvoltare a Cooperativelor LEPL pentru acordarea granturilor; 2 februarie 2016;

•Ordinul nr. 2-16 al Ministerului Agriculturii privind aprobarea procedurilor de administrare a Registrului membrilor cooperativelor agricole, 2 februarie 2016. •Legea nr. 2486 "privind cooperativele de producție" din 5 octombrie 1995;

•Legea nr. 450 "privind cooperativele rurale de consum" din 21 iulie 1999;

•Legea nr. 133 "privind parteneriatele și asociațiile (uniunile) agricole" din 25 decembrie 2000;

•Legea nr.  404-113 a Republicii Kazahstan "privind cooperativele de consum ale utilizatorilor de apă din mediul rural" din 8 aprilie 2003. •Legea nr. 1353 din 03.11.2000 privind gospodăriile țărănești;

•Legea nr. 73 din 12.04.2001 privind cooperativele de întreprinzător;

•Legea nr. 1007 din 25.04.2002 privind cooperativele de producție;

•Legea nr. 312 din 20.12.2013 privind grupurile de producători agricoli și asociațiile acestora.

Pe de altă parte, în Kazahstan, a fost creată o bază exhaustivă pentru dezvoltarea cooperării. Legea "privind cooperativele de producție" reglementează activitatea asociațiilor voluntare ale cetățenilor pentru activități antreprenoriale comune și care reprezintă o organizație comercială. Legea "privind cooperativele de consum” reglementează cadrul legislativ a cooperativelor de consum în toate sectoarele economiei. Baza legislativă pentru dezvoltarea cooperativelor serviciilor agricole în Republica Kazahstan o constituie Legea "privind cooperarea consumatorilor rurali în Republica Kazahstan", Legea "privind cooperativele agricole de consum ale utilizatorilor de apă din mediul rural” și Legea "privind parteneriatele și asociațiile (uniunile)”. Totuși, în ciuda prezenței unui volum semnificativ de legi, mișcarea cooperatistă nu este dezvoltată corespunzător în țară, în mare parte, datorită prezenței a cinci legi, caracterizate de repetiții și contradicții, de absența dreptului de a distribui venitul net  a cooperativei printre membrii săi, create în forma organizațiilor non-profit, lipsei inițiativelor economice, și a unui mediu (impozite, finanțe și creditare, legal, etc.) care ar permite unificarea producătorilor agricoli în cooperative. Luând în considerație problemele menționate mai sus, a fost elaborată o nouă Lege "privind cooperativele agricole" care a intrat în vigoare din 1 ianuarie 2016. Această lege a anulat alte trei legi, și anume "privind cooperativele rurale de consum," "privind cooperativele de consum ale utilizatorilor de apă" și "privind asociațiile și parteneriatele (uniunile) agricole". În același timp, a fost introdus un nou statut legal al cooperativei agricole ca unitate comercială și a fost scos în evidență rolul statului în dezvoltarea cooperării în agricultură și a competențelor administrațiilor locale și autorizate.

În Republica Moldova există câteva momente similare cu situația din Kazahstan din perspectiva dezvoltării cadrului legislativ. Acesta a trecut prin câteva amendamente începând cu 1992, atunci când a fost adoptată Legea cu privire la antreprenoriat și întreprinderi în primă redacție și tocmai în 2001, când a fost adoptată Legea privind cooperativele de întreprinzător, care conține prevederi mai generale privind procesul de asociere. În 2013, a fost adoptată Legea privind grupurile de producători agricoli și asociațiile acestora, conținând un șir de principii ale asocierii producătorilor agricoli.

Legea Nr. 312 din 20.12.2013 privind grupurile de producători agricoli și asociațiile acestora stabilește cadrul legislativ pentru organizarea grupurilor de fermieri. La capitolul avantaje ale cooperării, trebuie de menționat că asociațiile și cooperativele sunt eligibile pentru accesul preferențial la unele programe de subvenționare guvernamentală nefiind întotdeauna accesibile pentru fermierii individuali.

În același timp, din punctul de vedere al aspectului fiscal, conform Codului Fiscal al Republicii Moldova, scutirile de TVA se referă la serviciile furnizate de către cooperativeleagricole de prestări servicii, create în baza articolului 87 al Legii Nr. 73-XV din 12 aprilie 2001 privind cooperativele de întreprinzător,  cu condiția ca cel puțin 75% din valoarea totală a bunurilor și serviciilor furnizate de către cooperative să reprezinte bunuri și servicii furnizate către membrii acestora. Dintre toate formele existente de cooperare în Republica Moldova, cooperativele de producție și de întreprinzător sunt cele mai preferate printre fermieri, având o serie de avantaje, în special pentru fermierii mici. Cadrul legislativ, deși este deja stabilit din punct de vedere normativ și regulator, mai are spațiu pentru îmbunătățire, în mare parte, fiind vorba de aspectele fiscale.

4.Experiența obținută în rezultatul cooperării fermierilor

Dezvoltarea cooperării între fermieri și a cooperativelor agricole, în cazul tuturor celor patru țări, a fost afectată de asocierile negative cu fermele colective din trecutul comun în cadrul Uniunii Sovietice. Acest lucru a fost reflectat nu doar la nivelul producătorilor agricoli, dar, de asemenea, și la nivelul factorilor de decizie.

Toate cele patru țări au experiență limitată în promovarea și dezvoltarea cooperativelor. Schimbările structurale în sectorul agricol, de asemenea, au tendințe similare, iar astfel de fenomene cum ar fi migrația populației agricole, abandonul terenurilor, crearea fermelor/exploatațiilor extrem de mari, îmbătrânirea populației rurale și altele tind să devină factori dominanți.

Asistența donatorilor joacă un rol cheie în promovarea cooperării producătorilor agricoli la toate nivelurile: susținere, elaborare de politici, transferul de cunoștințe și know-how, activități în teren, măsuri de susținere și finanțare.

Analiza comparativă a principalilor factori ai succesului și eșecului în promovarea și dezvoltarea cooperativelor în toate patru țări prezintă o prevalență a grupelor de factori obiectivi, cum ar fi, de exemplu, politicile de stat, mediul și landșaftul, dimensiunea socială, situația economică a producătorilor agricoli, activitățile donatorilor, etc., față de cei subiectivi – mentalitatea și modelele culturale.

Diferența dintre percepția și abordarea față de cooperative, care se bazează pe dinamica politicilor și măsurilor implementate și situația specifică cu accesul la servicii trebuie luate în considerație în scopul asigurării unei interpretări corespunzătoare și corelări a datelor colectate.

Cercetarea sugerează că faptul de a fi membru a unei cooperative a avut cel mai mare impact pozitiv din perspectiva creșterii eficienței comunicării și a susținerii reciproce printre fermieri, de asemenea, și din perspectiva îmbunătățirii cunoștințelor și abilităților fermierilor. Alte impacturi semnificative țin de accesul îmbunătățit la echipamentele și utilajele agricole, calitatea îmbunătățită a produselor, micșorarea costurilor și creșterea veniturilor gospodăriilor.

Cooperativele schimbă calitatea vieții fermierilor în localitățile lor: ele acordă posibilitatea membrilor de a lua împrumuturi la rate mici și să arendeze echipamente și utilaje la un preț mai mic, fapt ce este benefic pentru fiecare membru al cooperativei, iar în unele cazuri și pentru întreaga localitate. Deseori, cooperativele oferă posibilitatea de a iniția o nouă activitate agricolă în localitate.

În cazul Republicii Moldova, fermierii individuali încă mai au un acces relativ la utilajele și echipamentele agricole. În general, cooperarea pentru achiziționarea de mijloace de producție și cultivarea comună a terenurilor este efectuată, în mare parte, datorită cooperării non-formale și ar putea servi ca bază pentru crearea unei cooperative, dar acestea nu sunt percepute ca un indicator pentru identificarea sau înregistrarea unei cooperative. Organizarea investițiilor comune în echipamente și utilaje agricole specifice, infrastructura de piață și post-recoltare este văzută ca un element de bază pentru stabilirea și înregistrarea unei cooperative.

O altă abordare este folosită în cazul Georgiei, unde Legea privind cooperativele agricole stipulează un domeniu mai mare al activităților pentru cooperare, incluzând producția, procesarea, împachetarea, depozitarea, transportarea și vânzarea produselor agricole.

În cazul Armeniei și Kazahstanului, administrarea comună a anumitor echipamente de cultivare a terenurilor sau a echipamentului de recoltare, organizarea comună a producției, transportului, achiziționarea de mijloace de producție sunt suficiente pentru identificarea grupului de producători agricoli ca cooperativă.

Vorbind despre particularitățile specifice fiecărei țări, care influențează în mod pozitiv sau negativ cooperarea fermierilor, am putea spune că în Georgia, de exemplu, capabilitățile de management au fost cel mai important factor care ar putea pune în pericol dezvoltarea cooperării printre fermieri. Potențialul de lider puternic nu are legătură directă cu dezvoltarea durabilă a cooperării, un rol special fiind atribuit nu doar capacităților profesionale ale liderilor, dar, de asemenea și stilului de conducere, având în vedere că acesta ar trebui să fie democratic, corect și transparent.

Merită să menționăm că dinamica dezvoltării cooperativelor în Georgia în decursul ultimilor 2-3 ani s-a bazat pe astfel de factori ca:

-Statul și-a asumat cooperarea fermierilor ca prioritate principală politică și de dezvoltare;

-A fost asigurată sinergia între activitatea guvernului și cea a organizațiilor donatoare;

-Cadrul legislativ a fost elaborat și îmbunătățit continuu, conform necesităților specifice identificate în decursul implementării politicilor privind cooperativele agricole.

De asemenea, Guvernul Georgiei a creat o platformă eficientă pentru comunicarea cu comunitatea donatorilor și coordonarea activităților planificate și implementate în acest context.

Experiența tuturor celor patru țări în domeniul implementării unor programe extinse  de asistență din partea statului și a donatorilor demonstrează că un mare număr de cooperative au fost create în mod speculativ. Ulterior, după finalizarea acestor programe, multe dintre aceste cooperative s-au transformat în societăți cu răspundere limitată, întreprinderi cu alte forme juridice sau, pur și simplu, au falimentat.

Cadrul legislativ și normativ al Georgiei are o trăsătură specifică și anume faptul că acesta este în vigoare doar până în 2018. Acest lucru se referă la accesibilitatea resurselor financiare oferite de către donatori.

În acest context, experiența Armeniei demonstrează, la nivel micro, impacturile negative ale discontinuităților în asigurarea măsurilor de susținere pentru cooperativele create. Rolul cheie în Armenia îl au organizațiile donatoare, care au o perioadă fixă pentru implementarea programelor și creează, astfel, un șir de discontinuități în accesul la activitățile consultative și alte activități de susținere.

În același timp, experiența Georgiei și Armeniei ridică un șir de întrebări privind ritmul creării și dezvoltării cooperativelor. Procesul de creare a cooperativelor pare să fie accelerat în mod forțat, de dragul obținerii anumitor parametri cantitativi.

De asemenea, trebuie identificate similarități privind dimensiunile extensive și intensive ale cooperativelor agricole. Astfel, numărul mediu al membrilor în cooperativele intervievate este de 5-6 producători agricoli în cazul Moldovei, 6-8 producători în cazul Georgiei și 30 – în cazul Armeniei. Creșterea numărului membrilor cooperativelor în viitorul apropiat este percepută destul de sceptic în cazul Moldovei și Georgiei, dar este practic evidentă în cazul Armeniei. Scepticismul se bazează pe astfel de factori ca: forțe integratoare slabe, dificultăți în acceptarea noilor membri și lipsa viziunii privind procedura lor de admitere.

De fapt, unul dintre cei mai importanți factori care trebuie luat în considerație este dimensiunea medie a unei ferme. De asemenea, ar putea fi stabilită o legătură dintre dimensiunea fermei și interesul manifestat pentru cooperare. În cazul Moldovei, fermierii mari și cei foarte mici sunt cel mai puțin interesați de cooperare. În cazul fermelor mari, autopercepția autonomiei economice reprezintă bariera de bază care trebuie depășită. În cazul fermierilor mici, în mare parte neorientați către activitatea de întreprinzător, cooperarea agricolă nu este percepută ca soluție pentru provocările cu care se confruntă aceștia. În rezultat, ei sunt mai orientați către alte măsuri adaptive, în special, migrația de muncă sezonieră în orașele mari sau în străinătate, către activități în calitate de lucrători agricoli, primirea remitențelor și prestațiilor sociale, etc., ca surse suplimentare de venit. O situație similară este înregistrată în Georgia și în Armenia.

Un moment important ține de percepția și înțelegerea faptului cum cooperativele pot contribui la anumite beneficii economice pentru producătorii agricoli. În cazul tuturor celor patru țări, producătorii agricoli mici tind mai mult spre o structură cooperatistă, având susținerea financiară sau utilaje din partea donatorilor sau guvernului. Principala provocare a fermierilor individuali mici este de a asigura funcționalitatea cooperativei, deoarece această categorie de producători deseori duce lipsă de tehnică și utilaje agricole de bază.

Armenia are o experiență specifică în ceea ce privește promovarea cooperativelor social orientate, cu implicarea fermierilor mici, pentru care ajutorul reciproc reprezintă unul din elementele cheie. Această experiență ar putea fi examinată în procesul de elaborare a măsurilor corespunzătoare destinate fermierilor și comunităților mai puțin dotate în cazurile Moldovei, Georgiei și Kazahstanului.

Unele elemente similare generale pot fi stabilite privind rolul factorului de gen în cazul cooperativelor agricole de producție. În baza rezultatelor interviurilor semi-structurate organizate în Armenia, Georgia și Moldova, am putea spune că aproape nici o femeie nu a fost identificată ca fost membru al unei cooperative, înregistrate sau neînregistrate.

Cel mai frecvent tip de implicare a femeilor în activitățile agricole în cadrul unei cooperative, fie formale, fie informale, este legat de activități de înaltă intensitate, cum ar fi, de exemplu, producția de pomușoare sau legume, în mare parte folosind terenurile de lângă casă. Cauza este că există mai puține gospodării unde capul este o femeie comparativ cu gospodăriile unde capul gospodăriei este un bărbat.

Cooperarea trebuie identificată ca unul din elementele de bază pentru abilitarea femeii în plan economic și social. În cazul femeilor care sunt membri ai cooperativelor formale sau informale, se poate de menționat, de asemenea, un interes sporit în soluționarea problemelor de ordin social din localitate.

Asocierea cu fermele colective de tip sovietic nu reprezintă un moment critic pentru crearea și dezvoltarea cooperativelor. Măsurile informative implementate de către donatori și guverne contribuie la crearea unui nivel minim de cunoștințe printre fermieri. Asocierile negative apar doar în cazul grupurilor de fermieri mai puțin dotate din punct de vedere economic, sau grupurilor sociale economic inactive, de exemplu, femeile care nu sunt capi de gospodărie. În cazul tuturor celor patru țări, fermierii mai puțin dotați deseori percep cooperativele ca un instrument pentru susținerea fermierilor.

O provocare importantă pentru dezvoltarea cooperativelor o constituie îngrijorările privind proprietatea asupra activelor. În cazul tuturor celor patru țări, au fost menționate discontinuități în măsurile de susținere de care beneficiază cooperativele. În special, această provocare a fost menționată în Kazahstan și Georgia. În cazul Armeniei, diferiți donatori și ONG-uri sunt implicați în susținerea producătorilor agricoli. În general, fiecare dintre ei are metodologia proprie. În multe cazuri, activitățile promise și planificate în cadrul proiectelor sunt implementate doar parțial, chiar și dacă unele activități au fost promise fermierilor.

În cazul Kazahstanului și Armeniei, producătorii agricoli sunt mult mai interesați în crearea cooperativelor, dar, în același timp, nivelul lor de integrare este mai scăzut și este orientat, în general, către folosirea comună a utilajelor agricole și coordonarea achizițiilor de mijloace de producție.

În general, în cazul tuturor țărilor, membrii sau foștii membri ai cooperativelor au menționat astfel de avantaje ca: accesul sporit al fermierilor la infrastructură, echipamente, venituri mai mari, vânzări mai bune, etc.

O barieră în atragerea producătorilor agricoli individuali în cooperativă o reprezintă poziția pasivă pe care o au o mare parte din fermieri față de cooperative. O altă dimensiune de menționat în acest context se referă la lipsa de modele de succes. La etapa inițială, la nivel de identificare și coagulare  a membrilor cooperativei, atunci când riscurile sunt mari, mulți fermieri evită să se alăture grupurilor. Comportamentul non-membrilor este descris de către membrii cooperativei după cum urmează: “ei sunt în așteptare să vadă ce se va întâmpla în cazul nostru” (participant la focus grup, membru al cooperativei, Moldova).

La etapa creării cooperativei, îngrijorarea principală nu se referă la cunoștințe generale despre cooperativă, dar la motivare și feedback. În general, tendința este că fermierii sunt interesați mai degrabă în obținerea veniturilor și proprietăților imediate în formă de granturi, decât într-o ascensiune de durată și un salt către prosperitatea economică și socială.

Comunicarea și coordonarea activităților de grup, implicarea activă a fiecărui membru al cooperativei reprezintă un element cheie pentru a reduce vulnerabilitatea grupului.

Astfel de bariere culturale cum ar fi neîncrederea, integritatea liderului, organizarea comunicării și democrația internă reprezintă factori comuni pentru toate cele patru țări. Asistența externă, în special, asistența consultativă, joacă un rol cheie pentru managementul factorilor de natură culturală.

Analiza factorilor care stau la baza schimbărilor pozitive în rândul membrilor actuali ai cooperativelor a scos la iveală faptul că asistența externă, participarea membrilor la luarea deciziilor la nivelul cooperativelor și gradul înalt de încredere a membrilor cooperativei în conducerea cooperativei  au contribuit semnificativ la schimbările pozitive.

În cadrul studiului s-a constatat că cooperativele nu dispun de planuri de afaceri bine gândite și fezabile, iar membrii cooperativelor au, de fapt, o participare foarte scăzută în procesul de luare a deciziilor.

Membrii cooperativelor sunt îngrijorați, de asemenea, de faptul că tineretul din sate evită complet implicarea în activitățile agricole și foarte puțini membri sunt tineri. Cooperativele sunt formate, de obicei, din prieteni foarte apropiați sau membri de familie și nu există interes pentru mărirea numărului membrilor, ceea ce ar permite fermierilor să facă economii la capitolul producție și vânzări și să consolideze puterea lor de negociere pe piețele de cumpărare a resurselor și de vânzare a produselor.

Studiul sugerează că doar o mică parte din fermierii intervievați înțeleg clar principiile, valorile și ideile ce stau la baza cooperativelor agricole, așa cum acestea sunt definite de Alianța Cooperatistă Internațională și de Organizația Internațională a Muncii:

“Cooperativa este o asociație autonomă de persoane, reunite în mod voluntar, în scopul satisfacerii necesităților și aspirațiilor comune de natură economică, socială și culturală, prin intermediul unei întreprinderi deținute în comun și controlate în mod democratic”.

 

În cazul Moldovei, asociațiile agricole, în special, cooperativele de marketing, acordă membrilor lor un șir de avantaje, cele mai importante fiind următoarele:

•acces mai bun la piețele de desfacere și la informațiile ce vizează piața;

•utilizarea mai bună a produselor, adică, în primul rând prețuri mai înalte și comercializarea mai sigură a produselor horticole;

•permit concentrarea ofertei, fapt care limitează dominarea de către operatorii pieței în aval asupra producătorilor agricoli mici;

•promovează modernizarea și integrarea agriculturii în sistemul agroalimentar;

•creează oportunități pentru ca producătorii agricoli să cunoască ce se întâmplă pe parcursul întregului lanț de furnizare a produsului, de la producere agricolă până la consum: cerințele, marjele (taxa pe valoare adăugată), problemele cu care se confruntă procesatorii și distribuitorii, concurența, etc.;

•contribuie la crearea și menținerea întreprinderilor aflate în proprietatea cooperativelor, în vederea procesării și comercializării produselor agricole în zone îndepărtate, care nu prezintă interes pentru alte companii private cu același  profil.

 

Pe lângă avantajele susmenționate, cooperativele de marketing au și unele limitări, și anume:

•proces încetinit de luare a deciziilor;

•imposibilitatea creării întreprinderilor mari de comercializare sau procesare de importanță națională, din cauza dificultăților în ceea ce privește atragerea capitalului;

•fenomenul impozitării duble a membrilor cooperativei;

•probleme ce țin de aplicarea și rambursarea TVA membrilor cooperativelor sau grupurilor de producători;

•transparență insuficientă în relațiile dintre membrii cooperativei sau ai grupului de producători

•sectorul real încă nu a conștientizat pe deplin avantajele cooperării

•nivelul insuficient de dezvoltare a politicii statului privind dezvoltarea cooperativelor și lipsa personalului calificat pentru elaborarea acestui cadru de politici.

Deși există diferite forme de asociere, cele mai viabile s-au dovedit a fi cooperativele de producție și cooperativele de întreprinzător. Totuși, cooperativele agricole de producție, din lipsa democrației organizaționale suficiente, activează mai degrabă ca o formă de arendă a terenurilor, decât ca o formă de integrare a producătorilor agricoli.

Inițiativele de creare a cooperativelor utilizând abordarea “de sus în jos” nu s-au dovedit a fi durabile. Pe de altă parte, cooperativele create în baza abordării "de jos în sus" tind să se integreze ulterior atât pe verticală, în direcția procesării materiei agricole prime și a vânzării produselor semiprocesate sau a produselor gata de consum, cât și pe orizontală, în direcția creșterii numărului de membri ai cooperativei și aderarea la alte structuri cooperatiste.

Cooperativele ar putea juca un rol cheie în consolidarea puterii de negociere a producătorilor agricoli mici. Astfel de factori ca productivitatea scăzută a muncii, capacitatea scăzută de investiții și accesul limitat la piețe, aparent ar trebui să sublinieze faptul că asociația în agricultură este singura soluție pentru supraviețuirea micilor fermieri. Totuși, puterea cooperativelor comparativ cu clienții lor cu amănuntul este destul de limitată.

Sistemul de învățământ, inclusiv învățământul superior, învățământul mediu de specialitate și învățământul secundar profesional, nu include cursuri speciale care ar pregăti specialiști pentru activitatea în cooperativele agricole de întreprinzător, grupurile de marketing sau alte tipuri de structuri asociative.

Problemele majore care împiedică dezvoltarea cooperativelor în sectorul horticol, de rând cu alte probleme existente în sectorul agricol, cum ar fi consolidarea pământurilor, lipsa forței de muncă, birocrația excesivă, dificultatea de a accesa sursele financiare, etc., creează un serie de probleme specifice dezvoltării cooperativelor, și anume:

•Mentalitatea care încă asociază noțiunea de cooperativă cu cea de colhoz

•Lipsa încrederii reciproce între membrii cooperativei, în special, pe aspectele ce țin de producere și comercializare;

•Necesitatea unor eforturi mari pentru a convinge persoanele să coopereze și să lucreze împreună;

•Crearea unei viziuni comune în ceea ce privește obiectivele cooperării;

•Lipsa sau insuficiența istoriilor de succes care ar putea să motiveze fermierii să se asocieze;

•Lipsa abilităților manageriale și a integrității liderului cooperativei;

•Procesul dificil și lent de luare a deciziilor în cadrul cooperativei.

Experiența altor țări ar putea prezenta modele de implicare și o metodă adaptate de elaborare a măsurilor specifice pentru susținerea populației rurale mai puțin dotate prin cooperare.

Promovarea și susținerea dezvoltării cooperativelor agricole necesită o abordare complexă, implicând mai mulți factori care asigură continuitatea și sinergia între măsuri, principalele dimensiuni ale implementării, etc.

Ținând cont de experiența Armeniei, Georgiei, Moldovei și Kazahstanului la capitolul dezvoltarea cooperativelor, următoarele lecții cheie ar putea fi învățate:

•Cadrul legislativ și normativ adecvat, politicile eficiente și cadrul instituțional de susținere din partea statului joacă un rol semnificativ în activitățile orientate spre promovarea cooperării producătorilor agricoli. Această dimensiune trebuie luată în considerație permanent de către comunitatea donatorilor.

•Trebuie să se țină cont nu doar de parametrii extensivi, cum ar fi numărul cooperativelor create, achiziționarea de echipament, etc., ci și de parametrii calitativi, cum ar fi nivelul de integrare al activităților, impactul cooperării asupra membrilor, dezvoltarea culturii de  cooperare și a activităților de coordonare, etc.

•O atenție specială trebuie acordată stabilirii scopurilor și a viziunii comune pentru dezvoltarea cooperativei. Scopurile cooperării trebuie divizate în două niveluri: unul care ar viza nivelul inițial de înțelegere a membrilor cooperativei, orientat către asigurarea impactului pozitiv de scurtă durată; iar al doilea nivel ar viza dezvoltarea pe termen lung a cooperării, cum ar fi îmbunătățirea cunoștințelor, organizarea comună a vânzărilor, asigurarea omogenității produselor, specializarea, etc.

•Cadrul de politici – este necesară o separare clară între cadrul legislativ și normativ orientat spre crearea condițiilor corespunzătoare pentru înregistrarea și activitatea cooperativelor de cadrul legislativ și normativ de politici și de susținere, orientat spre asigurarea infrastructurii și a criteriilor pentru aplicarea măsurilor de susținere din partea guvernului.

•Este necesar un regulament special privind cooperativele agricole. Cadrul legislativ și normativ nu trebuie să prevadă careva avantaje pentru cooperative, în schimb, trebuie să creeze condiții optime pentru înregistrarea, activitatea și dezvoltarea acestora. Acest lucru se referă și la cadrul legislativ ce reglementează aspectele economice, fiscale, de muncă și sociale ale activității cooperativelor.

•Cooperativele trebuie să activeze ca organizații cu scop lucrativ, pentru a putea asigura sustenabilitatea activității lor, precum și precondițiile pentru dinamica centripetă a cooperării între membrii săi.

•Criteriile de eligibilitate pentru ca cooperativele să beneficieze de măsurile de asistență din partea statului, în special, procedura de recunoaștere și înregistrare a cooperativei, trebuie prevăzute într-un cadru legal separat.

•Cadrul instituțional. De regulă, proiectele care susțin cooperativele nu sunt interconectate și sunt limitate în timp, inclusiv asistența consultanților oferită cooperativelor de întreprinzători. În același timp, descrește eficiența și coordonarea activităților și utilizarea eficientă a resurselor accesibile din partea unui număr impunător și complex de instituții implicate în activități conexe cu dezvoltarea cooperativelor. Iată de ce, un accent special trebuie  pus pe asigurarea asistenței tehnice și a asistenței în medierea conflictelor prin crearea unui oficiu de asistență a cooperativele de întreprinzător în agricultură. Acesta ar putea avea forma Agenției de Dezvoltare a Cooperativelor sau o altă formă juridică posibilă, care i-ar permite să acorde acest gen de asistență. Autoritatea de stat ar putea servi drept o platformă pentru comunicarea cu, coordonarea și monitorizarea activităților organizațiilor donatoare pe dimensiunea cooperativelor agricole.

•Accesul la finanțe – schemele de susținere trebuie să se bazeze pe parametri clari și calitativi. Problema de bază este de a asigura corelarea dintre măsurile adoptate și resursele financiare accesibile sau continuitatea în timp a politicilor de susținere.

•Chiar și în cazul regiunilor unde bărbații predomină în calitate de cap al gospodăriilor, este necesar să se acorde o atenție specială integrării femeilor. Aceasta se referă nu doar la integrarea femeilor în dezvoltarea activităților de cooperare, asigurând accesul la cunoștințe, dar și la posibilitatea de a asigura dezvoltare economică și socială intensă la nivel de comunitate, și de a contribui la utilizarea mai eficientă a resurselor accesibile și la dezvoltarea  producției de valoare înaltă cu utilizarea intensă forței de muncă.

5.Studii de caz

Studiile de caz calitative reprezintă o metodă de cercetare care facilitează explorarea unui fenomen în contextul său, utilizând o varietate de surse de date. Scopul principal al studiilor de caz este de a înțelege complexitatea unui caz în cel mai exhaustiv mod posibil. Această metodă are potențialul de a analiza de la situații simple până la cele complexe.

Studiu de caz din Armenia

În Armenia, Cooperativa horticolă de consum “Berdavan” a fost selectată pentru a reprezenta studiul de caz. Pe parcursul studiului au fost utilizate câteva metode pentru a prezenta o imagine complexă a operațiunilor și activităților cooperativei. Grupurile legate direct sau indirect de activitatea cooperativei au fost și ele incluse – prin interviuri cu membrii actuali ai cooperativei, un focus-grup cu foștii membri ai cooperativei și un interviu individual aprofundat cu reprezentantul regional al ONG-ului Shen. Datele colectate în cadrul cercetării cantitative realizate în Berdavan au fost examinate separat, împreună cu actele de constituire a cooperativei.

Cooperativa Berdavan a fost creată în 2013 cu scopul soluționării comune a problemelor legate de producerea și comercializarea strugurilor și a piersicilor, fapt care ar permite creșterea veniturilor membrilor cooperativei. Actualmente cooperativa acordă, în cea mai mare parte, servicii agricole (tratamente, cosirea fânului, dar și aratul care se va face în viitor) la tarife aprobate de consiliu, care sunt cu 20-25% mai joase decât cele de pe piață. Cooperativa are 41 membri, dintre care 5 sunt membri ai consiliului de administrare. În scopul stimulării activității cooperativei, ONG Shen a oferit cooperativei Berdavan un tractor T54 V, o stropitoare, o mașină manuală de tuns și o grapă. În curând, cooperativa va mai avea un tractor și o mașină de tuns și colectat iarba, care vor fi procurate prin investițiile Shen France, a comunității și a investițiilor proprii ale cooperativei.

Potrivit statutului, obiectivele cooperativei sunt următoarele:

1. A susține întreprinderile agricole în dezvoltarea horticulturii și viticulturii, procurarea îngrășămintelor și a mijloace de protecție a plantelor, a serviciilor agrotehnice, precum și vânzarea producției proprii;

2. A susține membrii cooperativei în vederea creșterii volumului producției agricole, îmbunătățirii calității, micșorării cheltuielilor de producție și identificării noilor piețe;

3. A contribui la dezvoltarea agriculturii în regiune și la implementarea noilor tehnologii;

4. A contribui la soluționarea problemelor de ordin social-economic și cultural-intern a membrilor cooperativei;

5. A susține protecției mediului și a contribui la soluționarea problemelor de mediu;

6. A organiza instruiri educaționale și informaționale pentru membrii cooperativei, privind toate aspectele ce țin de agricultură;

7. Implementarea activităților voluntare.

În ceea ce privește obiectivele definite în Statut, actualmente cooperativa pune accent pe cultivarea livezilor și achiziționarea de tehnică agricolă.

La această etapă, aspectele  ce țin de comercializarea produselor nu reprezintă o prioritate urgentă, deoarece cooperativa nu poate produce cantități mari de piersici de calitate din cauza condițiilor climaterice nefavorabile, iar soiurile de struguri sunt în mare parte soiuri tehnice, pentru care prețurile cu ridicata nu depind de producător, deoarece fabrica care achiziționează strugurii decide asupra prețurilor.

Contribuția cooperativei la stimularea dezvoltării agriculturii din regiune constă în faptul că multe persoane care aveau terenuri necultivate au început să le cultive, deoarece deja dispun de posibilități  tehnice care le permit acest lucru.

Capacitatea cooperativei este extrem de limitată, astfel, cooperativa ajută membrii săi la soluționarea problemelor de ordin social-economic și cultural-intern, în limitele capacității sale, asigurând implementarea lucrărilor agricole, care contribuie într-o anumită măsură, la îmbunătățirea nivelului de trai în sate.

Potrivit membrilor consiliului cooperativei, principala realizare o constituie creșterea rentabilității lucrărilor agricole. Cooperativa furnizează servicii membrilor săi la prețuri mai mici decât cele de piață, ceea ce permite micșorarea cheltuielilor de producție. În afară de aceasta, recolta de cereale a crescut ca rezultat a tehnologiilor corecte de prelucrare.

Majoritatea membrilor sunt destul de satisfăcuți de activitățile cooperativei. Doar câțiva dintre ei au declarat că nu sunt mulțumiți. Majoritatea au afirmat că ei își îndeamnă consătenii să adere la cooperativă, deoarece aceasta permite de a implementa lucrări agricole într-un mod mai organizat și mai prompt; a efectua cultivarea mecanizată; a beneficia de servicii la prețuri mai mici, ceea ce duce la micșorarea costurilor. În special, s-a menționat că a fost îmbunătățit sistemul de aprovizionare cu apă pentru irigare.

Potrivit reprezentanților cooperativei, principalele dificultăți ale cooperativei Berdavan sunt cele legate de producție, cum ar fi insuficiența apei pentru irigare și a mașinilor/tehnicii agricole (cooperativa nu are o combină, o semănătoare), calitatea joasă a pesticidelor, lipsa cunoștințelor agricole, dar și lipsa abilităților de evaluare și gestionare a afacerii. Lipsa motivării membrilor este de asemenea o problemă importantă, fiind cauzată, în mare parte, de dificultățile financiare ale sătenilor: fiecare dintre ei are nevoie de serviciile furnizate de cooperativă dar nu fiecare are posibilitatea să plătească. Nivelul de coeziune nu este tocmai înalt, fiecare înțelege teoretic avantajele lucrului în comun, dar ei nu sunt gata să vină cu contribuții.

De menționat și politica de recrutare a membrilor cooperativei. Pentru a beneficia de asistență din partea organizațiilor internaționale sau locale dar și din partea statului, cooperativa trebuie să implice un mare număr de membri, în caz contrar, este dificil de găsit finanțare. Mai mult decât atât, atunci instituțiile de stat sau cele internaționale acordă asistență pentru crearea unei cooperative, acestea specifică numărul minim necesar de membri ai cooperativei pentru a putea beneficia de suport. Din perspectiva donatorilor, acest fapt este justificat deoarece oferă un număr mare de beneficiari ai programelor. Totuși, experiența demonstrează că, din punctul de vedere al organizării activității cooperativei, numărul mare de membri reprezintă un obstacol (în unele locuri numărul de membri ai cooperativei ajunge până la 200).

Datorită faptului că loturile de pământ sunt mici și ne-adiacente, 19 din 41 sunt membri pasivi ai cooperativei, iar doi dintre cei 5 membri ai consiliului nu mai participă la lucrările cooperativei, deși oficial ei sunt membri. Membrii care au părăsit cooperativa au menționat că calitatea de membru pentru ei nu a fost benefică, deoarece nu erau suficiente mașinilor/tehnicii agricole, lucrările agricole erau întârziate și le este mult mai convenabil să cultive singuri pământul.

În același timp, cooperativa Berdavan se confruntă și cu provocări externe, în special probleme de securitate (împușcături frecvente și bombardamente din partea Azerbaidjană) și cu condiții climaterice nefavorabile.

Ținând cont de situația curentă, reprezentanții cooperativei și-au exprimat profunda îngrijorare privind evoluțiile de mai departe. Numărul viilor și a cultivatorilor de struguri este în descreștere din cauza problemelor de irigare și a prețului de comercializare scăzut. Eforturile de atragere a fondurilor pentru reabilitarea sistemului de irigare încă nu au dat rezultate. Pe de altă parte, cooperativa a avut negocieri reușite cu fabrica de vinuri Karas în 2014, fapt datorită căruia producția membrilor a fost vândută la un preț mai mare decât cel de piață. Deoarece  nu reușește să producă cantități mari de piersici de calitate, cooperativa planifică să înlocuiască livezile de piersici cu livezi de kaki și nuci cu tulpina mică.

Totuși, în ciuda tuturor dificultăților, reprezentanții cooperativei sunt optimiști în ceea ce privește dezvoltarea cooperativei în viitor și au speranțe mari în legătură cu cumpărarea noilor mașini/mecanisme agricole în viitorul apropiat. Cumpărarea de noi mașini/mecanisme agricole va oferi câteva oportunități, inclusiv creșterea numărului serviciilor oferite, creșterea capacității de deservire a unui număr mai mare de săteni, creșterea numărului membrilor cooperativei, posibilitatea de a deservi și  sătenii care se ocupă cu creșterea animalelor, care au nevoie de o presă de balotat fân.

Membrii cooperativei dar și toți sătenii consideră lipsa mașinilor/tehnicii agricole ca fiind una din problemele principale, iar soluționarea acesteia de către cooperativă va aduce, cu certitudine,  schimbări pozitive. Pe de altă parte, trebuie menționat că membrii văd soluționarea problemei doar prin asistența externă. Ei consideră că situația lor financiară nu le permite nici măcar să se gândească să facă investiții personale pentru achiziționarea mașinilor și tehnicii agricole.

 

Studiu de caz nr. 1 din Georgia

Actualmente Vani se bucură de popularitatea unui epicentru de producere a alunelor în Regiunea Imereti. Aici alunele dar și fructele sunt din abundență. Problema este că, practic toate fructele sunt de o calitatea mediocră, fiind bune doar pentru procesarea ulterioară. Mai multe organizații internaționale au venit în această localitate cu scopul de a promova cooperarea dintre fermieri în diferite domenii, atât pentru producția agricolă primară cât și pentru cea secundară, inclusiv fructele uscate sau chiri în georgiană. Dar Chiri, scris cu literă majusculă, este o cooperativă înregistrată recent în regiunea Vani (la începutul anului 2016). Denumirea acesteia sugerează că cooperativa planifică să lanseze producerea de chiri și ulterior să intre pe piața exporturilor.

Cooperativa nu are probleme cu materia primă pentru producerea fructelor uscate. Toți cei 12 membri (8 dintre care sunt femei), care au legături de ani de zile atât profesionale cât și personale și locuiesc în diferite sate ale regiunii Vani, produc aceste fructe din belșug. Nici la capitolul comercializarea chiri nu există probleme. Venitul va fi împărțit proporțional volumului cu care s-a contribuit. Acest lucru se întâmplă pentru că cererea pentru fructe uscate este mereu ridicată.

Procesul de producere a chiri este complex și constă din câteva etape cum sunt colectarea, transportarea, sortarea, spălarea, tăierea și uscarea. În cadrul unei scheme de cofinanțare, în 2016, o organizație donatoare a acordat cooperativei, prin intermediul unui grant, echipament de uscare în valoare de 45 mii USD, cea mai necesară și vitală achiziție pentru sporirea eficienței și creșterea valorii. Cooperativa deține în proprietate un spațiu de 400 m.p. unde se planifică instalarea uscătorului. Clădirea necesită a fi renovată și, potrivit membrilor, organizația donatoare intenționează să acorde asistență cooperativei pentru lucrările de reparație.

Toți membrii au cunoștințe generale în ceea ce privește producția de fructe uscate. În același timp, ei înțeleg și faptul că producția industrială de fructe uscate pe care încearcă acum să o implementeze în clădirea lor, necesită abilități și practici specifice de gestionare care ar putea să le lipsească. Astfel, în timp ce este creată baza comercială de producere cu capacitatea de o tonă de chiri pe zi (una fără precedent pentru Georgia), cooperativa este în căutare de instruire profesională privind manevrarea eficientă a echipamentului.

 

Studiul de caz nr. 2 din Georgia

Regiunea Tusheti nu este doar un loc minunat pentru turism și creșterea animalelor. Aici se produc cantități importante de legume care, din păcate, nu ajung pe principalele piețe ale țării din cauza distanței mari.  Auzind despre diferite  programe de susținere a cooperativelor, la începutul anului 2015, cinci femei care lucrau la aceeași școală din satul Zemo Alvani din regiunea Kakheti au decis să-și unească forțele pentru o afacere comună. Împreună cu soții lor, ele au înregistrat cooperativa Nergebi în august 2015. Cooperativa are 10 membri: 5 femei și 5 bărbați, toți fiind lucrători sezonieri și vecini care locuiesc și lucrează în satul Zemo Alvani. Inițial, ei se gândeau la o seră pentru flori, dar mai târziu au decis să fie o seră pentru legume. La momentul înregistrării ei au depus cerere de participare la programul ENPARD și au câștigat 56 mii GEL în calitate de cofinanțare pentru două sere cu sistem de irigare prin picurare, în timp ce membrii cooperativei au venit cu o contribuție de 22 mii GEL. Construcția a avut loc în perioada noiembrie-decembrie 2015.

Membrii cooperativei execută aceleași tipuri de lucrări în cooperativă: împreună cultivă, împreună completează formularele de aplicare. Cu alte cuvinte, ei iau parte la orice tip de sarcini necesare pentru administrarea și întreținerea serei și pentru atragerea fondurilor. Dată fiind activitatea de bază pe care doamnele o au la școală, ele lucrează în seră conform graficului, astfel, toate activitățile de producere în seră sunt efectuate la timpul potrivit. În mod normal, lucrul în sere are loc în orele de dimineața și seara târziu, dar niciodată la mijlocul zilei. Aceste ore sunt convenabile pentru femei, în timp ce soții lor au grijă de sere în restul zilei.

Prima recoltă de castraveți a fost abundentă - 3,5 tone de pe 1200 plante într-o seră. Lucrul cel mai de valoare la această cooperativă este faptul că aplică practici de agricultură ecologică și produce legume bio. Fără chimicale. Produse pure.

Venitul generat din activitatea sezonieră a acestor două sere cu un spațiu total de 600 m.p. ar putea să nu fie suficient pentru o cooperativă cu 7 fermieri. Iată de ce, cooperativa este în căutare de asistență pentru a-și achiziționa propriul minibus, și pentru a construi încă una sau două sere, cu scopul de a ridica producția la un nivel suficient de mare încât transportarea către Tbilisi pentru a vinde la prețuri mai înalte să devină destul de rezonabilă.

Este important să menționăm că cele 22 mii GEL cu care membrii cooperativei au contribuit  ca parte a cofinanțării ENPARD de 55 mii GEL, au fost obținuți dintr-un credit acordat în baza salariilor lor. Ei vor trebui să îl ramburseze în următorii unul sau doi ani, iar acest lucru afectează serios venitul gospodăriilor lor. Veniturile din noua cooperativă nu sunt permanente ci sezoniere. Se presupune că veniturile vor fi împărțite în mod egal, dar la prima etapă, primii bani recuperați au fost folosiți pentru re-investiții. Membrii cooperativei au menționat că creditele nu sunt tocmai prietenoase pentru fermieri. Ei spun că creditele destinate agricultorilor nu ar trebui să includă comisioane ascunse considerabile, ar trebui să aibă o perioadă de scadență mai mare (aproape 10 ani) și o perioadă de grație. În percepția lor, agricultura se află într-o situație disperată, iar statul și organizațiile non-guvernamentale adoptă o abordare greșită, când fermierii și cooperativele sărace și fără bani trebuie să angajeze bani  din partea lor (și nu există nicio altă cale) atunci când iau credite cu dobânzi mari de la bănci. În realitate, este decizia lor informată de a participa la programe de granturi cofinanțate și de a utiliza credite la orice rată a dobânzii. În general, fermierii așteaptă de la stat programe de creditare agricolă prietenoasă fermierilor.

Evident, cooperativa este caracterizată de o capacitate puternică de muncă în echipă fără a avea un lider clar distins. Fermierii au menționat că ei deseori se implică în discuții lungi pe fiecare subiect al activității lor și deseori ajung la o decizie comună asupra următoarelor acțiuni sau pași de urmat. La nivel uman, ei au menționat că le face plăcere să lucreze împreună la sere în fiecare zi.

În afară de planurile de a găsi bani pentru o nouă seră, cooperativa a aplicat la același program ENPARD pentru a primi alte 33 mii GEL cofinanțare pentru a cumpăra un camion pentru transportarea produselor bio, un sistem de încălzire pe bază de gaz natural pentru una din sere, un generator electric și o cisternă de apă de 5 tone (însă a fost finanțată deja construcția a două sere, iar pentru o a treia nu mai poate fi solicitată finanțare). Acestea din urmă le vor permite să producă în seră și în timpul iernii.

Studiu de caz nr. 3 din Georgia

Înconjurați de granițele artificiale construite de Rusia, locuitorii satului Khurvaleti continuă să trăiască și să muncească. Anume aici, pe teritoriul liniei întâi, la începutul anului 2014 a apărut una dintre cele mai puternice cooperative din Georgia, care a făcut progrese lente dar constante. 7 membri ai cooperativei “Tiripona 2014” sunt locuitori din diferite sate ale municipiului Gori, precum și o persoană strămutată intern din regiunea Tskhinvali și un migrant economic din regiunea Achara. Majoritatea sunt bărbați sub cincizeci sau șaizeci de ani, cu mulți ani de experiență de lucru în agricultură și mecanizare, având în proprietate hectare de teren fertil în diferite părți ale municipiului. Ei se cunosc de mult timp unul pe altul. De fapt, înainte de a crea cooperativa, ei se ocupau cu aceleași activități agricole. Este prezentă încrederea reciprocă și cunoașterea abilităților mutuale din viața reală. Toți membrii joacă un rol și o funcție cheie în cooperativă. În plus, aceste funcții se suprapun, ceea ce permite înlocuirea reciprocă în cazul absenței vreunui membru. Selectarea membrilor cooperativei se bazează pe experiența relațiilor de 10-15 ani de muncă și prietenie, pe resursele oferite și cunoștințele necesare pentru ca cooperativa să devină o afacere viabilă și independentă.

Ideea creării cooperativei a apărut din cauza dificultății de a cultiva o suprafață mare de teren în mod independent. Prin intermediul cooperativei, membrii aveau posibilitatea de a obține tehnica necesară pentru cultivarea terenurilor mari, prin intermediul unui grant cofinanțat. Mai mult ca atât, în cadrul cooperativei ei nu vor plăti impozite până la sfârșitul anului 2017. Și în final, în cadrul cooperativei ei vor avea posibilitatea să utilizeze resursele comune, cum ar fi pământul, banii, forța de muncă și să vândă produsele comune cumpărătorilor mari cu ridicata.

Inițial, cooperativa avea propriul tractor vechi de o putere joasă. Se pare că nu a fost suficient. În 2015 a avut succes și a obținut asistență tehnică de la programul ENPARD prin intermediul Elkana, primind un tractor Bielorus puternic de 107 cai putere, cu plug Italian. Cooperativa a achitat 26% din cost. Restul a fost oferit de ENPARD. Cooperativa a utilizat cu succes tractorul pe cele 90 hectare de cereale din proprietatea membrilor, din regiunea localității Shavsvhvebi.

Membrii cooperativei au părți egale în capitalul statutar – 1 parte cu valoarea nominală de 50 GEL. Cu toate acestea, ei împart veniturile în baza cotei recoltei reale pentru fiecare fermier.

Lucrul comun constă din următoarele tipuri de activități: planificarea, pregătirea pământului, cultivarea, plantarea, recoltarea și vânzarea către cumpărătorii comuni.

Deci, practic cooperativa reprezintă activitatea comună a membrilor săi la toate etapele de producție – de la planificare până la vânzare.

 

Studiu de caz nr. 1 din Moldova: Grupul producătorilor de fructe “Verifruct”, Hâncești

Grupul producătorilor de fructe “Verifruct” a fost creat de către cinci producători agricoli mici în 2013 și administrează aproximativ 123 ha de terenuri agricole în regiunea orașului Hâncești. Structura terenurilor cultivate include circa 68 ha de livezi și 50 hectare de teren arabil. O caracteristică interesantă a acestui grup este omogenitatea mărimii și a structurii proprietăților agricole. Astfel, fiecare dintre cei cinci fondatori ai acestui Grup de Producători de Fructe (GPF) deține în medie aproximativ 23 ha de teren agricol dintre care, aproape 10 ha (cca 42% ) sunt arabile iar alte 13 ha (cca 58%) sunt acoperite cu livezi, inclusiv circa 6 ha (28%) de meri și alte 7 ha (cca 30%) de pruni.

Această structură uniformă a terenurilor agricole servește ca precondiție inițială pentru dezvoltarea durabilă a acestui grup de producători de fructe înregistrat sub forma juridică de cooperativă de întreprinzător.

Pe suprafața totală de 68,2 hectare de livadă sunt cultivate 32,8 ha de meri și 35,4 ha de pruni. Acestea au fost plantate în perioada 2007-2009 și au început să rodească în anii 2014-2015. Potențialul de producție al grupului reprezintă aproximativ 800 tone de mere și 450 tone de prune de diferite soiuri care sunt solicitate pe piețele locale și regionale.

Una dintre problemele grupului Verifruct era legată de lipsa forței de muncă în perioada de recoltare. Dar această problemă a fost soluționată parțial prin angajarea deținuților, printr-un contract de angajare semnat cu administrația închisorii de la Rusca, situată în apropiere.

Unele probleme cum ar fi insuficiența piețelor de desfacere, instabilitatea politică și interzicerea exportului de produse agricole în Federația Rusă au determinat crescătorii de fructe să-și îndrepte investițiile în frigidere, pentru a putea păstra fructele  până mai aproape de primăvară în scopul obținerii unui preț și respectiv a unui venit mai mare.

Iată de ce, GPF încearcă să investească mai mult în capacitățile de păstrare a fructelor, dar și în noi plantații și în echipament agricol. Suma pentru procurarea unui depozit frigorific de fructe a constituit în 2015 circa 96% din suma totală a investițiilor de cca. € 151,2 mii. Pe parcursul anului următor compania a investit alte 34000 € în total, din care aproximativ 71% - pentru achiziționarea unui nou tractor și alte 29% - pentru achiziționarea de terenuri agricole. Pentru următorii doi ani, 2017-2018, GPF intenționează să investească circa 718 mii €., dintre care circa 64% vor fi alocate pentru procurarea și construcția unui alt depozit frigorific pentru fructe, aproximativ 28%  - pentru plantarea unei noi livezi, și alte cca 8% din totalul investițiilor vor fi destinate achiziționării de terenuri agricole și echipamente speciale.

Planurile de viitor ale membrilor GPF includ extinderea în continuare a suprafeței livezilor, dintre care pentru cireși - 9 hectare, pentru vișini - 10 hectare, pentru meri de vară - 5 hectare, pentru caiși - 4 hectare, pentru pruni - 7 ha și pentru pomușoare - 5 ha. Pentru un sector de aproximativ 13 ha de livadă de măr altoit pe portaltoiul M-26 și pentru o plantație cu pomușoare de 5 ha se planifică instalarea unui sistem de irigare prin picurare.

GPF planifică să dezvolte și sectorul creșterii animalelor, motiv pentru care, aproximativ 10 hectare vor fi cultivate cu culturi furajere.

De asemenea, urmează a fi dezvoltat și lanțul valoric al fructelor. Strategia de bază a GPF este de a investi mai mult în capacitățile de păstrare și procesare a fructelor, cu scopul de a obține o valoare adăugată mai mare a fructelor produse. Din acest motiv, GPF planifică să monteze un frigider cu capacitatea de 500 tone și să construiască o unitate de uscare a fructelor. Se planifică achiziționarea și instalarea unei mașini moderne de sortare și calibrare, pentru a asigura calitatea fructelor pentru piețele locale și cele de export. Comercializarea produselor GPF va fi sporită inclusiv grație certificării și a implementării standardelor de calitate GLOBAL GAP. GPF planifică să se înregistreze în lista națională a producătorilor de fructe cărora li se permite să exporte direct pe piețele regionale. Toate aceste măsuri vor asigura o creștere de aproximativ 30% a volumului vânzărilor pe parcursul următorilor 2-3 ani.

Studiu de caz nr. 2 din Moldova: Cooperativa “Basan Agro”, Cimișlia

CAP "Basan Agro" din Cimișlia este o cooperativă a antreprenorilor agricoli. În 2000, împreună cu alți șase antreprenori, Dl. Ion Baban a creat cooperativa "Basan Agro". Inițial fondatorii cooperativei dețineau împreună 115 hectare de teren agricol și erau specializați în producția de cereale pe terenuri arendate. Treptat, membrii cooperativei au avut posibilitate să achiziționeze echipamentul necesar dar și terenurile pe care au fost plantate o vie și o livadă de caiși și migdale.

An de an afacerea a crescut și a devenit destul de competitivă în producerea fructelor, pomușoarelor și a strugurilor. În 2014, cei șase fondatori ai cooperativei au elaborat un plan de investiții pentru construcția unui depozit frigorific cu capacitatea de 500 tone și achiziționarea de alte echipamente pentru dezvoltarea infrastructurii post-recoltare. Investițiile necesitau 12 mln. lei, dintre care se presupune că mai mult de jumătate va fi investiție proprie, iar suma de 4,8 mln. lei va fi obținută din granturi. Ca rezultat, cooperativa a obținut un depozit frigorific cu capacitatea de 500 tone, dotat cu o cameră specială de pre-răcire,  6 camere de păstrare la rece și o unitate specială de ambalare a strugurilor și fructelor.

Cu susținerea IFAD, ACED și a Guvernului Moldovei, această cooperativă a instalat un depozit frigorific modern pentru păstrarea atât a strugurilor din viile proprii, cât și a strugurilor și fructelor altor producători, furnizând astfel servicii și altor producători interesați.

Cooperativa a aplicat, de asemenea la subvenții la Agenția pentru Intervenții și Plăți în Agricultură (AIPA) care au acoperit până la 40% din investițiile totale pentru depozitul frigorific, în sumă de 1,3 mln. lei (aproximativ 650 mii USD). Datorită acestui membru, cooperativa a reușit să-și extindă plantațiile de fructe.

Actualmente, cooperativa "Basan Agro" are 16 angajați permanenți și 80 lucrători sezonieri care cultivă aproape 600 hectare de cereale, 60 hectare de struguri de masă și aproape 70 ha de livezi. A fost instalat un sistem inovativ de irigare prin picurare, ceea ce permite reducerea riscurilor secetei. Pentru a asigura irigarea viei, cooperativa a construit un bazin modern pentru depozitarea apei de ploaie cu un volum de 5,000 metri cubi.

Anual, cooperativa produce peste 1000 tone de struguri de masă de diferite soiuri, cum sunt Leana, Red Glob, Codreanca, Prezentabil, Moldova, Victoria, Losse Parlette, Italia, Vostorg etc, dar și prune și caise.

Strugurii de masă și fructele produse de cooperativă sunt furnizate nu doar pe piața locală, dar și pe piețele de export din Ucraina, Rusia și Belarus. Cooperativa intenționează să-și extindă  geografic exporturile, motiv pentru care atrage o mai mare atenție sporirii calității fructelor.

De asemenea, cooperativa planifică să-și mărească numărul de membri. Din acest motiv, două femei specializate în producerea strugurilor de masă și a prunelor vor fi acceptate ca membri ai cooperativei.